| |
Cine
dă celui sărac,cine ajută la înălţarea unei biserici
Îl împrumută pe Dumnezeu,iar Dumnezeu nu rămâne niciodată dator.
Îi va da înapoi înzecit,însutit…căci ce poate să fie mai folositor
pentru un creştin decât să pună o cărămidă la
zidirea unei biserici.?
După înălţarea la cer a Domnului Iisus
Hristos şi după primirea Duhului Sfânt,trăgând Sfinţii
Apostoli la sorţi încotro să propovăduiască
fiecare,Sfântului Apostol Toma i-a căzut sorţul să meargă
în India. Aici a încreştinat pe mulţi,întemeind biserici şi
făcând minuni. În Vieţile Sfinţilor este consemnată o
minune săvârşită în India. Gundafar,împăratul Indiei,vrând
să-şi facă palate împărăteşti cu mult
meşteşug,a trimis pe un negustor al său, pe nume Avan ,în
părţile Palestinei să caute un meşter mare şi
iscusit,care ar şti să facă palate de acest fel,precum sunt
palatele cezarilor Romei. Şi căutând Avan zidar iscusit,în
Cezareea,s-a întâlnit cu Toma,care a mărturisit despre sine că este
iscusit în acest lucru. Iar ajungând la Gundafar,împăratul Indiei,Toma i-a
spus că poate să-i construiască palatul. Împăratul porunci
să-i dea lui Toma aur,ca să ia cele ce-i trebuie şi să
pună temelie,arătându-i şi locul. Apostolul,împărţind tot aurul
săracilor zidea împăratului ca un Apostol,case nefăcute de
mână de om. Împăratul dori să ştie cum stă lucrul
şi auzind că lipsea numai acoperişul se bucură şi
socotind adevărată toată povestea,trimise Apostolului şi
alt aur,zicând să-i facă acoperişul cât mai frumos şi mai
curând. El,iarăşi luând aurul,şi-a ridicat ochii şi mâinile
spre cer şi a zis: „Mulţumescu-ţi,iubitorule de oameni,că
în multe feluri şi chipuri ştii să rânduieşti mântuirea
fiecăruia.” Şi aflându-se tot în acest gând,împărţi tot
aurul celor lipsiţi. Trecând câtăva vreme,unii din cei ce se aflau cu
Apostolul au mers la împărat şi i-au spus că n-a rămas nici
o zidire de la acel om,de vreme ce aurul l-a împărţit la săraci
şi încă propovăduieşte pe un Dumnezeu neştiut.
Mâniindu-se,împăratul a trimis după Apostol să-i ceară socoteală.
Apostolul îi zise: „Ţi-am zidit,împărate,palat foarte frumos precum
am învăţat de la adevăratul marele meşter Hristos şi
vei afla despre acest palat când te vei muta de aici.” Iar
împăratul,crezând că îl ia în râs,a poruncit să-l
întemniţeze împreună cu neguţătorul care l-a adus.
În acest timp s-a întâmplat ca fratele împăratului
să moară. Şi îngerul luându-i sufletul şi purtându-l pe la
sălaşele Domnului,l-a întrebat unde ar vrea să se oprească.
Acela văzu un palat frumos şi ceru să se
sălăşluiască acolo. Dar îngerul îi spuse: „nu vei putea
să te sălăşluieşti întru acesta că este al
fratelui tău,pe care i l-a făcut Toma,străinul.” Iar acesta îl
rugă pe înger să-l lase să se ducă la fratele său
să cumpere palatul. Atunci îngerul a întors sufletul în trupul cel mort
şi mortul s-a trezit ca dintr-un somn greu şi a zis să cheme pe
fratele său căruia îi zise: „Dăruieşte-mi palatul tău
pe care îl ai în ceruri şi toată bogăţia mea să o iei
ţie pentru acest palat.” Iar împăratul se miră: „Eu să am
palat în cer?” Iar fratele îi spuse: „Cu adevărat îl ai,măcar că
tu nu ştii,acela ce ţi l-a zidit,străinul care este închis în
temniţă.” Iar împăratul se gândi şi zise: „De vreme ce îmi
ceri lucruri deosebite ce sunt în ceruri mai bine ia-l pe meşter
şi-ţi va face mai frumoase decât cel pe care l-ai văzut.”
Acestea zicând,îl scoase pe Apostol din temniţă,îi ceru
iertăciune pentru greşeala şi răul ce i-a făcut.
Iar Apostolul,mulţumind lui Dumnezeu
şi luminându-i pe amândoi prin cuvântul darului,dându-le şi arvuna Împărăţiei
celei veşnice,adică dumnezeiescul Botez,s-a dus propovăduind
şi în alte cetăţi,slăvind şi binecuvântând pe
Tatăl,pe Fiul şi pe Duhul Sfânt. Amin. |
|
