Metanie Doamne, fă din suferinţă pod de aur pod înalt. Fă din lacrimă, velinţă ca-ntr-un pat adânc şi cald
Din lovirile nedrepte, faguri facă-se şi vin. Din înfrângeri, scări şi trepte din căderi, urcuş alpin.
Din veninul pus în cană fă miresme ce nu pier. Fă din fiecare rană o cădelniţă spre cer ;
Şi din fiece dezastru şi crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru şi fă zâmbet înţelept. (Radu Gyr) |