Metanie

Doamne, fă din suferinţă

pod de aur pod înalt.

Fă din lacrimă, velinţă

ca-ntr-un pat adânc şi cald

Din lovirile nedrepte,

faguri facă-se şi vin.

Din înfrângeri, scări şi trepte

din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus în cană

fă miresme ce nu pier.

Fă din fiecare rană

o cădelniţă spre cer ;

Şi din fiece dezastru

şi crepuscul stins în piept,

Doamne, fă lăstun albastru

şi fă zâmbet înţelept.

                                        (Radu Gyr)