Vrăjitoria :
1.„Cei ce se dau pe mâna ghicitorilor sau a celor ce se numesc sutaşi, sau a altora de acest fel ca de la aceia să înveţe (afle), ceea ce ei ar voi să le descopere lor, să cadă sub canonul de 6 ani, după cele ce s-au orânduit (hotărât) mai înainte de către Părinţi despre aceştia. Aceleiaşi iertări (pedepse), trebuie să fie supuşi şi cei ce trag după ei urşi sau alte astfel de dobitoace spre înveselirea (distracţia) şi vătămarea celor simpli, şi cei ce spun norocul şi urmează spiţa neamului (genealogia) şi o mulţime de alte oarecare ziceri de acest fel, care sunt numite după vorbele cele deşarte ale rătăcirii, şi pe cei ce se numesc gonitori de nori, şi vrăjitori, şi cei făcători de apărătoare (talismane), şi ghicitori. Cei ce stăruie în acestea şi nu se schimbă şi nu se feresc de astfel de meşteşuguri, pierzătoare şi păgâneşti, orânduim să fie lepădaţi cu totul din Biserică, precum rânduiesc şi Sfintele Canoane. Căci ce părtăşie are lumina cu întunericul? Precum zice Apostolul, - sau ce împreună petrecere are Biserică lui Dumnezeu cu idolii? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul? Sau ce potrivire este între Hristos şi Veliar? (II Cor.6,14-16)” (Canonul 61 Trulan)
2. „ Stricătorii de parte bărbătească, şi stricătorii de animale, şi ucigaşii, şi fermecătorii, şi adulterii şi idolatrii, sunt vrednici de aceeaşi pedeapsă; drept aceea aplică şi la aceştia dispoziţia ce o ai în privinţa celorlalţi. Iar în privinţa celor ce 30 de ani s-au pocăit pentru necurăţirea pe care au făcut-o intru neştiinţă, nu se cuvine nici a ne îndoi despre primirea lor; căci atât neştiinţa îi face pe cei vrednici de iertare, cât şi mărturisirea de bună voie, şi prelungirea pedepsei, ce s-a făcut atâta timp; fiindcă aproape un veac de om întreg s-au dat satanei, ca să li se dea corecţiune spre a nu comite imoralităţi; drept aceia, porunceşte ca acum să se primească fără prelungire de pedeapsă, mai ales dacă au şi lacrimi, care înduplecă milostivirea ta şi dacă arată viaţă vrednică de îndrumare.” (Canonul 7 al Sfântului Vasile cel Mare)
3 „Cel ce mărturiseşte că a făcut vrăjitorie sau fermecătorie i se va da timpul de penitenţă ca pentru ucigaşi, împărţindu-se aşa cum s-a vădit pe sine în fiecare păcat”.
(Canonul 65 al Sfântului Vasile cel Mare)
4. „Cel ce se dă pe sine vrăjitorilor sau unora ca acestora, acela încă se va canonisi cu timpul de penitenţă al ucigaşilor.” (Canonul 72 al Sfântului Vasile cel Mare)
5. „Fiindcă mulţi au călcat credinţa în Dumnezeu în timpul năvălirii barbarilor, făcând jurăminte şi gustând din oarecare mâncăruri nepermise, aduse idolilor de înşişi vrăjitorii, aceştia să se trateze potrivit legilor şi canoanelor celor aşezate deja de Părinţi. Anume cei ce au îndurat constrângere cumplită prin munci (chinuri), şi nesuferind durerile şi fiind târâţi spre lepădare, să fie reprimiţi trei ani, şi doi să asculte, şi trei să se prostearnă, apoi să se reprimească la împărtăşire.
Iar cei ce fără mare constrângere au vândut credinţa cea întru Dumnezeu, şi s-au atins de masa demonilor, şi s-au jurat cu jurăminte păgâneşti, să se scoată adică în 3 ani, şi în 2 să asculte şi în prosternare să se roage 3 ani, şi în alţi 3 să stea împreună cu credincioşii la rugăciune, aşa să se primească la împărtăşirea celui Bun.” (Canonul 81 al Sfântului Vasile cel Mare)
6. „Cei cărora li se vrăjesc, ori urmează obiceiurile păgâneşti, sau în casele lor bagă pe oarecare spre aflarea vrăjilor, şi spre curăţire, să cadă sub canonul de 6 ani: un an tânguindu-se, un an ascultând, trei ani prosternându-se şi un an stând împreună cu credincioşii, aşa se vor primi.”
(Canonul 83 al Sfântului Vasile cel Mare)
7. „Prezicătorii şi cei ce urmeză moravurile păgânilor, ori introduc în casele lor pe oarecare spre aflarea farmecelor sau şi pentru curăţie, să cadă sub canonul penitenţei de 5 ani, potrivit treptelor hotărâte, trei ani de prosternare şi doi ani de rugăciune fără împărtăşanie”(Canonul 24 de la Ancira).
8. „Pe cei ce se îndeletnicesc cu vrăjitorie şi farmece, dumnezeiescul Vasile în canonul al 65 lea, îi supune pedepsei ucigaşilor, care durează timp de 20 de ani; iar pe cei ce se dedau ghicitorilor de noroc, sau numai înclină să creadă ca aceştia, în al şaptezeci şi doilea canon. Grigorie de Nisa însă în canonul al 2 lea, făcând iarăşi împărţirea păcatelor, porunceşte ca cei ce trec de partea acelor vrăjitori întru lepădarea credinţei noastre să li se dea şi lor răstimpul de pedeapsă al apostaţilor;iar în privinţa celor care din constrângere şi din micime de suflet au trecut la aceştia, porunceşte să se observe măsura pedepsei celor care păcătuiesc în desfrânare.
Iar canonul 61 al Sinodului 6 îi osândeşte pe cei din urmă la pedeapsa de 6 ani. Apoi canonul al 24 lea de la Ancira, îi supune pe aceştia unei epitimii nu mai lungi de 5 ani. Să se citească şi canonul al 36 lea al Sinodului de la Laodiceea, care face deosebire exactă în privinţa acestora.
Iar Ioan Ajunătorul, în privinţa celor ce se îndeletnicesc cu vrăjitorie, sau cu farmece, scurtează la trei ani timpul lor de penitenţă, dacă se străduiesc a posti zilnic, cât mai mult timp, şi dacă după ceasul al 9 lea gustă mâncare uscată şi seacă, şi să trăiască cât mai desăvârşit; dar să facă şi 250 de metanii, atingând cu evlavie pământul cu fruntea.
Cu aceleaşi pedepse pedepşeşte şi pe femeile, care confecţionează amulete, şi se îndeletnicesc cu ghicire de noroc”. (Canonul 2 al Sfântului Ioan Postitorul)
9. „Acelaşi canon se potriveşte şi pentru vrăjitori şi pentru adulteri şi pentru ucigaşi, si pentru toţi care cad în vinovăţii grele, dar prin dispoziţia sufletească a persoanelor respective spre pocăinţă, sau se reduce pedeapsa sau se înmulţeşte.” (Canonul 27 al Sfântului Ioan Postitorul)
Pricop Mircea Cristian