1.”Să nu-i fie îngăduit vreunui din toţi cei care fac parte dintre laici,să intre înăuntrul Sfântului Altar în nici un chip, nu este însă oprită de la acest lucru puterea şi stăpânirea împărătească, atunci când, după oarecare predanie fosrte veche, ar voi să aducă daruri Creatorului” (Canonul 69  Trulan).

      Din veacul XII încoace, li s-a permis şi călugărilor şi călugăriţelor să intre în altar, însă numai atunci când trebuiau să aprindă candelele sau lumânările, sau să îndeplinească vreo altă ascultare. De asemenea li s-a permis cu timpul şi altor laici care împlineau unele servicii, în legătură cu Sfânta Slujbă, rânduială care s-a păstrat până astăzi.

      2.”Iar în privinţa femeilor, care au curăţirea lunară, dacă se cuvine, aflându-se ele aşa, să intre în Casa lui Dumnezeu, socotesc că şi a întreba este de prisos; deoarece cred că nici ele fiind credincioase şi cucernice n-ar îndrăzni aflându-se aşa, sau să se apropie de masa cea sfântă sau să se atingă de Trupul şi Sângele lui Hristos; căci nici ceea ce avea curgerea sângelui de 12 ani nu s-a atins de El spre vindecare, ci numai de poalele Lui; dar este lucru neprihănit a se ruga, oricum ar fi cineva, şi a-şi  aduce  aminte  de  Stăpânul  oricum s-ar afla şi a se ruga spre a dobândi ajutor; iar cel ce nu este cu totul curat şi cu sufletul şi cu trupul, se va opri de a se apropia de cele Sfinte şi de Sfintele Sfinţilor” (Canonul 2  al Sf. Dionisie al Alexandriei).

      3.”Întrebare: Dacă o femeie va şti că are cele obişnuite femeilor, se cuvine a se apropia de Taine în ziua aceea, ori nu?

           Răspuns: Nu se cuvine până ce nu se va curăţa” (Canonul 7  al Sf. Timotei al Alexandriei).

      4.”Iar cei ce sunt independenţi şi căsătoriţi, trebuie să-şi fie loruşi judecători fiindcă au auzit pe Pavel care scrie că este lucru cuviincios a se depărta la un timp unul de altul prin consimţământ, pentru ca să stăruiască în rugăciune şi apoi să se apropie” (Canonul 3 al Sf. Dionisie  al Alexandriei)

      5.”Întrebare: Celor însoţiţi cu împreunarea nunţii, în care zile ale săptămânii trebuie a li se propune să se ferească de împreunare unul cu altul, şi în care au voie?

          Răspuns: Cele ce le-am spus mai înainte le spun şi acum. Apostolul zice: <<să nu vă lipsiţi unul de altul decât numai prin înţelegere la  timp numit, ca să vă îndeletniciţi cu rugăciunea, şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu vă ispitească pe voi satana pentru neânfrânarea voastră>> (I Cor. 7,5). De nevoie însă  trebuie a se feri sâmbăta şi Duminica, pentru că în acestea se aduce Domnului Jertfa cea duhovnicească”
(Canonul 13 al Sf. Timotei al Alexandriei).

      Aşadar oprirea împreunării a doi soţi se face prin consensul amândurora în următoarele perioade:

a)      Toate Duminicile, sâmbetele şi  sărbătorile;
b)      Miercurea şi vinerea precum şi în cele patru posturi de peste an şi în zilele de post rânduite de Biserică în timpul anului bisericesc;
c)      Atunci când urmează ca unul sau amândoi soţii să primească Sfintele Taine (Spovedanie, Împărtăşanie,Sf. Maslu) şi celelalte Slujbe;

      6.”Să nu se îngăduie femeilor să vorbească în timpul dumnezeieştilor liturghii, ci după cuvântul Apostolului Pavel, să tacă. Pentru că nu li s-a îngăduit lor a vorbi, - ci să se supună precum şi legea zice: << Iar de voiesc să înveţe ceva, să-şi întrebe acasă pe bărbaţii lor >> (Fac. 3,16; I Cor. 14,34-35)” (Canonul 70  Trulan).

      Această măsură disciplinară se referă la toţi credincioşii din Biserică – Bărbaţi şi femei - dar în special la credincioase, ştiută fiind slăbiciunea femeilor pentru bârfă şi cârtire.

      7.”Afară de cântăreţii canonici, care se urcă pe amvon şi cântă din carte, altora nu li se permite să cânte în biserică” (Canonul 45  de la Laodiceea).

      Prin acesta nu se interzice poporului să cânte, ci se dă îndrumarea ca acesta să cânte secondând pe cântăreţul oficial.

      8.”Voim ca cei ce vin în biserică spre a cânta să nu întrebuinţeze strigări necuviincioase, silind şi firea spre răcnire, nici a pronunţa ceva din cele nepotrivite şi neînsuşite în biserică; ci cu multă luare aminte şi cu umilinţă a aduce lui Dumnezeu, privitorul celor ascunse, acest fel de Psalmodii. Căci Sfinţitul Cuvânt a învăţat ca fiii lui Israel să fie evlavioşi” (Canonul 75  Trulan). 

      Sf. Ioan Gură de Aur iarăşi se împotriveşte cântărilor manifestate prin ţipete sau răcnete, însoţite de mişcări corporale din care cauză ascultătorilor nu le mai sunt inimile şi mintea îndreptate spre Creator, ceea ce este în paguba Bisericii şi a sufletelor lor. Apoi însuşi Sf. Apostol Pavel cere să cântăm Domnului mai mult cu inima decât cu gura (Efes. 5,19).

      9.”Întrebare: Oare se cuvine clericului a se ruga fiind de faţă arieni, sau alţi eretici, şi nu-i va strica în cazul când se va ruga sau va aduce Jertfa în prezenţa lor?

           Răspuns: La dumnezeiasca aducere, diaconul stirgă mai înainte de sărutare: << Cei neîmpărtăşiţi (chemaţi) ieşiţi!>>; deci nu li se cuvine a fi de faţă, fără numai de făgăduiesc a se pocăi şi a fugi de eres” (Canonul 9  al Sf. Timotei al Alexandriei).

      10.”Nu se cuvine a primi binecuvântările ereticilor, care mai mult sunt absurdităţi decât binecuvântări” (Canonul 32  de la Laodiceea).

      11.”Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească” (Canonul 10  al Sf. Apostoli).

      12.”Nu se cuvine a se ruga împreună cu ereticii, sau cu schismaticii” (Canonul 33  de la Laodiceea).

      13.”Cu nici un eretic nu se cuvine a încheia căsătorie, sau a se da fiii si fiicele după eretici, ci mai ales a-i lua, dacă ar făgădui că se fac creştini” (Canonul 31  de la Laodiceea) .

      14.”Să nu se îngăduie ca bărbatul ortodox să se lege (prin căsătorie) cu femeia eretică, nici ca femeia ortodoxă să se unească (prin căsătorie) cu un bărbat eretic, ci de s-ar şi vădi că s-a făcut un lucru ca acesta de către vreunul dintre toţi, căsătoria (nunta)  să  se  socotească  fără  de  tărie, şi căsătoria (însoţirea nelegiuită) să se desfacă - căci nu se cade a amesteca cele ce n-au amestecare, nici oii să se împerecheze cu lupul, şi nici părţii lui Hristos cu soarta (ceata) păcătoşilor; iar dacă cineva ar călca cele orânduite de noi, să se afurisească.

      Iar dacă unii găsindu-se încă în necredinţă, şi, nefiind încă număraţi în turma ortodocşilor, s-au legat (potrivit), întreolaltă, prin căsătoria legiuită, şi apoi unul dintre ei alegând binele a alergat la lumina adevărului, iar celălalt a fost ţinut (stăpânit) de legătura sărăcirii, nealegând (nedorind) să vadă (să ia în seamă) razele dumnezeieşti; dacă soţia cea necredincioasă socoteşte că este bine (consimte) să vieţuiască cu soţul cel credincios, sau dimpotrivă, -cel necredincios cu soţia cea credincioasă, să nu fie despărţiţi, după dumnezeiescul Apostol: << Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeie, şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbat >> (I Cor. 7.14)” (Canonul 72  Trulan).

      15.”Nimeni să nu bage înăuntrul Sfintei Biserici nici un fel de dobitoc … Iar dacă s-ar prinde cineva băgând dobitoc în Biserică …  precum s-a zis, de va fi cleric să se caterisească iar de va fi laic să se afurisească” (Canonul 88  Trulan).

      16.”Dacă vreun cleric sau laic ar fura din Sfânta Biserică …. să se afurisească şi să întoarcă (restituie) încincit împreună cu ceea ce a luat” (Canonul 72  al Sf. Apostoli).

      17.”Vas sfinţit de aur sau de argint, sau pânză (sfinţită) nimeni să nu-si mai însuşească spre întrebuinţare proprie, căci este lucru fără de lege (potrivnic legii). Iar de s-ar vădi cineva (făcând una ca aceasta) să se pedepsească cu afurisirea” (Canonul 73  al Sf. Apostoli).

Pricop Mircea Cristian