Acest canon condamnă rigorismul fals al unor membri ai clerului precum şi al unor laici, care socotesc Taina Căsătoriei, consumul de carne şi de vin ca fiind spurcate. Sfinţii Apostoli consideră că aceia care se scârbesc de creaţie Îl hulesc pe Creator, motiv pentru care, dacă făptaşii nu se indreaptă, de vor fi clerici să fie caterisiţi şi afurisiţi iar de vor fi laici să se afurisească.

   2. „ Dacă cineva ar afirma că nu se cuvine a primi Cuminecătura (Sfânta Împărtăşanie) de la un presbiter (preot) însurat, câmd liturghiseşte acesta, să fie anatema.”
(Canonul 4 al Sinodului al treilea local de la Gangra)

   3. „  Dacă cineva dintre cei ce trăiesc în feciorie pentru Domnul, şi-ar bate joc de cei căsătoriţi, să fie anatema.” (Canonul 10 al Sinodului al treilea local de la Gangra)

   4. „  Să nu se îngăduie ca bărbatul ortodox să se lege (prin căsătorie) cu femeia eretică, nici ca femeia ortodoxă să se unească (prin căsătorie) cu un bărbat eretic, ci de s-ar şi vădi că s-a făcut un lucru ca acesta de către vreunul dintre toţi, căsătoria (nunta)  să  se  socotească  fără  de  tărie, şi căsătoria (însoţirea nelegiuită) să se desfacă –căci nu se cade a amesteca cele ce n-au amestecare, nici oii să se împerecheze cu lupul, şi nici părţii lui Hristos cu soarta (ceata) păcătoşilor; iar dacă cineva ar călca cele orânduite de noi, să se afurisească.Iar dacă unii găsindu-se încă în necredinţă, şi, nefiind încă număraţi în turma ortodocşilor, s-au legat (potrivit), întreolaltă, prin căsătoria legiuită, şi apoi unul dintre ei alegând binele a alergat la lumina adevărului, iar celălalt a fost ţinut (stăpânit) de legătura sărăcirii, nealegând (nedorind) să vadă (să ia în seamă) razele dumnezeieşti; dacă soţia cea necredincioasă socoteşte că este bine (consimte) să vieţuiască cu soţul cel credincios, sau dimpotrivă, cel necredincios cu soţia cea credincioasă, să nu fie despărţiţi, după dumnezeiescul Apostol: << Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeie, şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbat >>
(I Cor. 7.14)” (Canonul 72  Trulan).

   5. „  Cu nici un eretic nu se cuvine a încheia căsătorie, sau a se da fiii si fiicele după eretici, ci mai ales a-i lua, dacă ar făgădui că se fac creştini” (Canonul 31  de la Laodiceea) .

   6. „ Cel ce ia spre însoţire de căsătorie  pe femeia logodită cu altul, trăind încă logodnicul, să fie pus sub învinuire de adulter.” (Canonul 98 Trulan)

   7. „  Legătura de căsătorie a persoanelor din rudenia oprită,de se va dovedi, ca una ce s-a făcut întru păcatele oamenilor‚va primi epitimia (canonul) adulterilor.” (Canonul 68 al Sfântului Vasile cel Mare)

   8. „ De vreme ce rudenia (înrudirea) cea după suflet este mai mare decât legătura trupurilor, iar noi am aflat că în unele locuri unii primesc copii din Sfântul şi dătătorul de mântuire Botez (sunt naşi), şi după aceea încheie însoţire de nuntă (căsătorie) cu mamele văduve ale acelora (ale finilor), orânduim ca de la (canonul) de faţă, nimeni să nu mai facă un lucru ca acesta. Iar dacă oarecare ar fi prinşi făcând acest lucru,după canonul de faţă, unii ca aceştia să se lase (depărteze) mai întâi de la această însoţire nelegiuită, iar apoi să fie supuşi certărilor (pedepselor) celor pentru desfrânaţi.” (Canonul 53 Trulan)

   9.„  De vreme ce Dumnezeiasca Scriptură ne învaţă pe noi în chip lămurit astfel: Să nu intri la nici o rudă a trupului tău... ( 3 Moise 18,6)  am chibzuit (socotit) împreună să arătăm mai pe faţă (neacoperit) cele în privinţa acesta, orânduind de acum înainte, ca să cadă sub canonul de 7 ani, - de bună seamă după ce aceia s-au despărţit de însoţirea nelegiuită, - cel ce s-a împreunat cu vara sa (dintâi), spre însoţire de nuntă (căsătorie), sau tatăl şi fiul cu mama şi fiica, sau tatăl şi fiul cu două femei surori, sau mamă şi fiică cu doi fraţi, sau doi fraţi cu două surori.” (Canonul 54 Trulan)

    Acest Canon al Sfinţilor Părinţi se referă la interzicerea căsătoriei între rudele de sânge precum şi între rudele de cuscrie (spirituale), dând câteva exemple dintre cele mai cunoscute şi care ating problema gradului IV de rudenie (căsătoria între verii primari,  tată şi fiu cu mamă şi fiică, tată şi fiu cu două femei surori, mamă şi fiică cu doi fraţi, doi fraţi cu două surori, etc). Din punct de vedere canonic, Sfânta Biserică opreşte toate însoţirile între rudele de sânge precum şi între rudele spirituale (naşi, fini, cumnaţi, cumătri, cuscri,etc)până la gradul VII inclusiv pentru rudele după trup şi tot acelaşi pentru rudeniile de cuscrie.

    Rudenia reprezintă raportul intim stabilit între două persoane,printr-un act fizic sau prin unul moral.

    Deoarece mulţi credincioşi se întreabă care sunt diferitele tipuri de înrudire,cum se stabileşte gradul de rudenie,precum şi modul în care legăturile de înrudire        existente constituie impediment în cazul încheierii unei căsătorii,urmează ca în numărul viitor al publicaţiei noastre să tratăm acest subiect în mod separat.

Pricop Mircea Cristian