(6 Decembrie)

Acatistul Sfantului Ierarh Nicolae

„Bucură-te Sfinte Ierarhe Nicolae,mare făcător de minuni !“

            „Către Tine Doamne,am ridicat sufletul meu;învaţă-mă să fac voia Ta,că Tu eşti Dumnezeul meu,către Tine sunt aruncat din pântecele maicii mele,Dumnezeul meu eşti Tu.”

      Sfântul Ierarh Nicolae, mare făcător de minuni,s-a născut în jurul anului 280 în localitatea Patara din Mira Lichiei - în Asia Mică,din părinţi înstăriţi,cinstiţi şi de mare neam. Părinţii săi,Teofan şi Mona,erau oameni de bună credinţă, duceau o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu şi pentru multele milostenii şi mari faceri de bine,s-au învrednicit a aduce pe lume această odraslă sfântă pe care l-au numit Nicolae,ce se tâlcuieşte „Biruitor de popor”.

   Sfântul Nicolae s-a hrănit numai de la sânul drept al maicii sale, proorocind ceea ce avea să dobândească cu cei drept credincioşi: starea cea de-a dreapta. Având o creştere aleasă,într-o curăţie cu adevărat cerească,tânărul Nicolae frecventează şcolile timpului şi cu agerimea firească a minţii şi cu povăţuirea Sfântului Duh,în puţin timp a ajuns la multă înţelepciune. Petrecea de multe ori câte o zi întreagă şi câte o noapte în Sfintele biserici,unde citea dumnezeieştile cărţi şi se îmbogăţea cu darurile Sfântului Duh,cu care se pregătea pe sine,locaş vrednic. Fericitul Nicolae avea un unchi episcop pe care îl chema tot Nicolae şi care văzând pe nepot sporind în viaţă,cu fapte bune şi înstrăinat de lume,a sfătuit pe părinţii lui să-l dea să slujească lui Dumnezeu. Aceştia au acceptat cu bucurie ştiind că Dumnezeu l-a dăruit lor în urma a multe rugăciuni,lacrimi,milostenii,aşa că ei l-au încredinţat Celui ce l-a dăruit pe dânsul. Sfântul Nicolae primeşte asupra sa treapta preoţiei,adăugând osteneală la ostenea-lă,petrecând în post şi în neîncetate rugăciuni,astfel că vieţuirea lui se aseamănă cu cea a îngerilor,din zi în zi arătându-se mai vrednic de cârmuirea Bisericii.

   În vremea aceea unchiul său,episcopul Nicolae,dorind a se duce în Palestina pentru a se închina acolo Sfintelor Locuri, încredinţează nepotului toată cârmuirea bisericii.

   La vârsta de 18 ani, tânărul Nicolae asistă cu nepu-tinţă la pierderea părinţilor săi,răpiţi de o moarte crudă şi nemiloasă provenită dintr-o molimă de ciumă şi holeră care a secerat vieţile a mii de oameni nevinovaţi. Sfântul Nicolae rămâne moştenitorul averii părinţilor săi,pe care foarte curând o împarte celor săraci,iar el lepădându-se de toate poftele lumeşti,doreşte cu toată osârdia a se uni cu Dumnezeu către care grăia:

            „Către Tine Doamne,am ridicat sufletul meu;învaţă-mă să fac voia Ta,că Tu eşti Dumnezeul meu,către Tine sunt aruncat din pântecele maicii mele,Dumnezeul meu eşti Tu.”

   Cuviosul părinte Nicolae doreşte să ajungă şi el în Palestina,spre a vedea Sfintele Locuri şi a se închina acolo,unde au umblat prea curatele picioare ale Domnului nostru Iisus Hristos.

   Plin de satisfacţii duhovniceşti,după multe călătorii pe mare şi prin pustia Egiptului,tânărul Nicolae doreşte viaţa îngerească  mai aproape de tronul Împăratului Veşniciei. După ce îşi depune ofranda sufletului său,sinceritatea,pe piatra de mormânt de unde a înviat Domnul,tânărul Nicolae porneşte pe calea adevărului. Hainele sale scumpe le lasă nevoiaşilor de la uşa peşterii Betleemului,îmbracă pe cei goi,ajută pe neputincioşi,plânge alături de infirmi şi necăjiţi. Dorea să împărtăşească tuturor sentimentele sale: „Cine va păzi Evanghelia şi va face numai bine şi va învăţa pe alţii,mare se va chema în

   Împărăţia cerurilor.”(Matei 5,19) Cu aceste gânduri porneşte în calea nevoinţelor în părţile Mării Negre şi la Dunăre.

   Este hirotonit preot fără voia sa. Avea 23 de ani când şi-a plecat capul sub mâna cuviosului şi smeritului episcop Nicolae. „Eu primesc preoţia,spunea fericitul Nicolae,pentru mila celor neputincioşi,pentru a ierta păcatele lumii şi pentru a înfrânge puterea diavolului.” Multe nedreptăţi suferă pe parcursul vieţii,chiar şi de la nişte tineri dezmăţaţi care îl jefuiesc şi-l bat ca nişte fiare sălbatice,lăsându-l cu semne toată viaţa. Multe minuni face Sfântul Nicolae printre care amintim vindecarea unei femei bolnave,prin atingerea de haina lui. După moartea episcopului din Mira,poporul credincios îl roagă să primească episcopia,dar Sfântul Nicolae refuză spunând că este nevrednic de arhieria lui Hristos,însă la îndemnul Sfântului Metodie al Constantinopolului de a se supune,face ascultare.

   Instalat episcop,caută să înlăture pe slujitorii care nu înţeleg preoţia ca pe o jertfă pentru binele aproapelui. Vedea şi că părinţii nu mai aveau puterea de a opri destrăbălarea propriilor copii,ba unii chiar îşi vindeau odraslele în casele de corupţie din lipsa celor trebuincioase traiului sau pentru câştig de bani. Aşa este cazul unui tată văduv care avea trei fete foarte frumoase,dar fără posibilităţi de trai. Pentru a înlătura pericolul căderii în păcat,Sfântul Nicolae aruncă noaptea în camera fetelor câte o pungă de aur la fiecare,iar prin rugăciunile sale fiecare fată îşi formează o familie de nădejde în frica de Dumnezeu.

Sfântul Nicolae este protectorul marinarilor,dar şi al celor ce călătoresc pe uscat,cât şi al copiilor pe care îi bucură cu daruri în ziua de 6 Decembrie,ziua de pomenire şi cinstire a sa, fiind considerat şi Înaintemergător al lui Moş Crăciun.    Cum cel rău nu stă deoparte,prin împăraţii Diocleţian şi Maximian se încep persecuţiile împotriva creştinilor,deci foarte aprig şi împotriva Sfântului Nicolae. Acesta este târât în temniţă, înfometat,însetat şi bătut. Murind persecuto-rii,sub împărăţia lui Constantin cel Mare,Sfântul Nicolae capătă libertatea în anul 313 D.Hr. când şi Biserica îşi restabileşte pacea. Dar unii  slujitori eretici au denaturat conţinutul (înţelesul) Evangheliei,cum a fost Arie,astfel că la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325,printre cei 318 Părinţi care au condamnat erezia,se afla şi Părintele Nicolae care a şi pălmuit pe Arie ereticul.    Marele plăcut al lui Dumnezeu a vieţuit ani destui strălucind în mijlocul cetăţii Mirelor,şi aflându-se în suferinţă,la adânci bătrâneţi a fost petrecut cu bucurie şi cu cântări de psalmi,la viaţa cea fericită,însoţit de sfinţii îngeri.Moaştele Sfântului Nicolae au fost aduse la Con- stantinopol,de unde au fost luate de cruciaţi şi duse la Bari în Italia. În urma vizitei la Roma a patriarhului Antenagora al Constantinopolului, moaştele au fost din nou transportate în vechea cetate (Halki). Domnul Constantin Brâncoveanu a cum-părat mâna Sfântului şi a adus-o în capitală,aflându-se astăzi în biserica Sfântului Gheorghe –      Nou din Bucureşti.